Odinioară, oamenii-şi scriau. Aşterneau cuvinte pe hârtie parfumată, le pictau într-o caligrafie impecabilă. Hârtia şi cerneala erau cheia către sufletul celuilalt. Unde s-a pierdut frumuseţea scrisului?

Cuvintele au făcut întotdeauna minuni, au adus după ele fapte, îmbrăţişări şi sărutări, au împlinit dorinţe.

Poate că ploaia avea să-i şteargă tristeţea, sau măcar s-o amorţească cumva.

Mii de fluturi apărură de nicăieri şi de pretutindeni pentru a-şi începe dansul fermecat.

A te plimba singură prin viaţă e o provocare, înseamnă uneori adrenalină şi surprize la tot pasul, dar a fi cu cineva înseamnă mai mult. Şi a fi cu omul potrivit înseamnă totul.

Un vânt uşor, cu miros de scoici şi apă sărată, îi trecu prin păr. Seopri din scris şi privi în depărtare. Era marea albastră, cu miile ei desecrete. Marea pe care o îmbrăţişa mereu cu aceeaşi infinită dragoste.

Dincolo de iubiţi, sunt prietenii. Ce m-aş fi făcut eu fără fetele mele? Ce-aş fi făcut, dacă n-ar fi fost lângă mine în toate clipele de deprimare şi deznădejde prin care am trecut? Prietenii sunt lângă tine mereu, cred că aceasta e cea mai pură şi adevărată formă de iubire posibilă. Ei sunt lângă tine necondiţionat şi au mereu de oferit o îmbrăţişare caldă şi un umăr pe care să plângi.

...răspunsurile sunt în noi, trebuie doar să ne ajute cineva să le descoperim. Şi, mai mult de atât, trebuie să ne dorim, trebuie să ne menţinem vie speranţa în ziua de mâine, încrederea în noi. Minuni se întâmplă şi dorinţe se împlinesc. Să nu uităm să ne dorim, atât.

De ce fug unii de căsătorie? De ce au senzaţia că este ca oînchisoare, că oamenii care se căsătoresc sunt prizonieri pe viaţă? Este, poate, unul dintre cele mai frumoase lucruri care ni se pot întampla. De ce să nu fie totul complet? De ce să nu privim căsătoria ca pe un lucru minunat ce împlineşte o relaţie, care o întregeşte. Şi individualismul? Ce e cu toată filosofia asta? Poţi să-ţi păstrezi individualitatea şi-n căsnicie, depinde doar de tine, de modul în care comunici cu celălalt.

Erau momente, ca acesta, când şi-ar fi dorit să iubească, să fie iubită, când avea nevoie de cineva care s-o ţină în braţe sau alături de care să se trezească dimineaţa.