Trecutul e ca un câine care îţi rupe fără întrerupere turul, în timp ce pre­zentul este o potaie care te păcăleşte s-­o ţii în braţe, făcându-­te să uiţi viitorul - un ogar din rasa afgană. (Doina Ruști - Mâța Vinerii)

Nu ştiu de ce, iubirile care încep iarna sunt mai intense şi de cele mai multe ori se termină prost. Mai ales iubirile de Crăciun par făcute dintr‐o suferinţă bătrână.

She did not seem beautiful to me, especially in the beginning, but even for a long time after that, and then not until later did I come to realise that she was a jewel dropped into the murky waters of a pond, completely out of place in the Gorgani slum, where she seemed to have fallen from the skies, just like the flying Hasan Çelebi, whose name was given to a bridge. “ (Doina Ruști - Homeric)