„Distanța de la New York pînă la California e ca de la moarte pînă la viața de apoi” (locus amoenus)

„Dați-mi un punct de sprijin pe care să nu-l fi atins cu inima îngîndurată nimeni pînă la credința mea” (fulcrum)

Pentru aceasta, fraţilor, cu toate puterile voastre păziţi pacea dumnezeiască dată nouă în dar şi, când cineva ne va supăra, să-l iubim, chiar dacă aceasta nu este uşor, şi Domnul, văzând osteneala noastră, ne va ajuta cu harul Lui.

Orice acţiune înaintea căreia sau după care nu poţi spune o rugăciune e mai bine să nu o faci.

Cu cât îmbătrânesc, cu atât mă las mai mult în voia lui Dumnezeu, şi preţuiesc tot mai puţin inteligenţa care vrea să ştie şi voinţa care vrea să facă; şi recunosc ca singură cale spre mântuire credinţa, care ştie să aştepte cu răbdare, fără să întrebe prea mult.

Învierșunarea, care împinsese la răstignirea lui Iisus un sinod de preoți iudei, a rămas moștenire preoților celui răstignit. Îndată ce un om ca toată lumea și-a închinat viața lui Dumnezeu, el nu mai știe să se îndoiască, să asculte, să argumenteze și să ierte; credința altuia e o jignire personală, o injurie, și ea trebuie pedepsită cu bătaia, cu chinul, cu moartea.

Dacă am fi simpli ca nişte copii, Domnul ne-ar arăta raiul şi L-am vedea în slava heruvimilor şi a serafimilor, a tuturor puterilor cereşti şi a sfinţilor, dar noi n-avem smerenie şi de aceea ne chinuim pe noi înşine şi pe cei ce trăiesc împreună cu noi.

Necredinta nu consta in a crede sau in a nu crede, ci in faptul de a marturisi credinta in ceea ce nu crezi.

Dacă nu vrei să te mânii, nu dori nimic, nu judeca pe nimeni, nu urî pe nimeni, şi nu te vei mânia.Astfel, orice om, dacă-şi taie voia lui înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, va avea totdeauna pace în suflet, dar cel căruia îi place să-şi facă voia sa, nu va avea pace niciodată.

Sufletul smerit e plin de iubire şi nu caută întâietăţi, ci doreşte binele pentru toţi şi se mulţumeşte cu orice.